Vechiul Palat al Poștelor își propune pentru încă o dată să se reinventeze ca o clădire de refernință cu identitate care să găzduiască Muzeul Național de Istorie al României, de această dată într-o manieră mult mai prietenoasă și mai actuală.

​

După studierea planurilor istorice, provocarea a constat în a crea un spațiu de expunere cât mai degajat pe trama unei clădiri care inițial, la 1894, a fost gândită să servească altor funcțiuni (poștă și telegraf). Intervențiile propuse au încercat să fie minim invazive, dar să aducă spațiilor o calitate contemporană.

​

Prin deschiderea acceselor din străzile adiacente Centrului Vechi, clădirea își deschide parterul vizitatorilor din exterior, găzduindu-i în curtea sa centrală – nou punct de atracție urban și loc de începere a traseului muzeal către Columna lui Traian.

​

Spațiul public nou înființat are scopul de a strânge sub structura sa aerisită și luminoasă pietoni interesați de petrecerea timpului liber într-un cadru încărcat de valențe culturale (galerii de artă, librării, expoziții temporare, părți ale expoziției principale vizibile de la balcoanele curții interioare, acces către belvederea spre țesutul istoric etc).

​